Câteva păreri despre “profitul” TAROM, cele două A310 și ancheta solicitată de guvern

Toată bula mea distribuie articolul scris astăzi de Vlad Petreanu, a mai circulat pe Facebook unul sau două similare care anunțau mare profit la TAROM, însă nimeni nu prea verifică exact datele…

Desigur, nu ne place că guvernul incompetent a trimis corpul de control la TAROM însă acest lucru are, cel mai probabil, de-a face cu embargoul impus Iranului și a fost dictat de vreun aliat al țării. Așa cum probabil vă gândiți, ar trebui să ne bucurăm de faptul că operatorul național a scăpat de cele două avioane care din 2016 au consumat bani fără să producă nimic.

Situația financiară nu e chiar atât de roz precum scrie Vlad Petreanu​, și alte 2-3 siteuri cel puțin interesante. Șansele ca TAROM să raporteze profit pentru anul 2018 sunt foarte mici. Cei drept, de când a fost pus Wolff Werner-Wilhelm în funcția de director general pierderile companiei s-au redus destul de mult, au fost renegociate contracte care storceau bani grămadă din companie pentru că cineva s-a asigurat să se întâmple asta. În plus, tot de la preluarea conducerii, Wolff Werner-Wilhelm a dezmorțit puțin compania și aceste miscări păreau interesante și erau apreciate la vremea lor însă situația s-a schimbat mai târziu, mă refer la rutele noi.

Din păcate, nici în ceea ce privește zecile de rute noi anunțate de TAROM în 2018 situația nu e mai bună. După cum bine știți, majoritatea acestora au fost suspendate după 2-3 săptămâni de operare, altele au fost amânate iar cateva au fost anulate la câteva săptămâni după anunțarea lor fără ca vreun avion TAROM să efectueze vreun zbor către noile destinații. Motivul? Rezervări puține.

Câteva rute relativ “noi” care au dispărut: Timișoara – Paris, Cluj Napoca – Paris, Timișoara – Cluj Napoca, Torino – Iași, Torino – Suceava, București – Odesa, Constanța – Suceava, București – Târgu Mureș (închisă în 3 ianuarie, se reia din 6 februarie). Au fost amânate București – Cairo, București – Baku și București – Erevan iar București – Larnaca și Iași – Londra Luton (rute puțin mai vechi) se suspendă, însă acestea nu cred că sunt toate.

Pe de altă parte, rutele care au apucat să vadă lumina zilei au fost anunțate cu câteva luni, sau doar săptămâni în unele cazuri, înainte de primul zbor însă biletele au fost puse în vânzare cu, în cel mai fericit caz, doar 1 lună înainte de debut.

Ce înseamnă asta? Un eșec, s-a văzut și se vede în continuare acest lucru în factorul de încarcare al aeronavelor pe aceste rute și în “succesul” de a le închide pe cele neperformante. Desigur, rutele nu pot fi profitabile din primele luni, pot exista excepții, însă modul în care ele au fost pregătite și anunțate le-a “sporit” moartea.

De asemenea, că s-a tot menționat despre ele, cele două aeronave care au intrat în 2018 în flota TAROM nu sunt noi și sunt “gratis” o perioadă bună de timp. Plățile pentru ratele de leasing vor începe abia în 2020 iar acest lucru ajută destul de mult la “reducerea pierderilor”.

În legătură cu cele două A310, că acestea fac de fapt subiectul de la care pornește articolul scris de Vlad Petreanu, cred că vreun aliat al Europei și al României s-a cam supărat că cele două avioane au ajuns în Iran, cu “escală” în Armenia.

Din surse sigure, și dovezi pe care le am dintr-un hangar din Teheran, cele două avioane sunt deja înmatriculate în Iran. Unul dintre ele (fost YR-LCB și EK-31002) va ieși la zbor în aproximativ o lună, celălalt va mai întârzia puțin. Cu toate acestea, așa cum am menționat și mai sus, și a precizat și Vlad Petreanu, ar trebui să ne bucurăm că cineva a plătit peste 5 milioane de dolari pentru niște aeronave pe care nu le mai vrea nimeni, excepție iranienii.

La final, ca să nu fiu înțeles greșit, vreau să menționez că directorul general al companiei este bine intenționat și a făcut mai multe mișcări interesante în TAROM, însă pe latura comercială, cu referire la rutele noi, compania pe care o conduce a dat-o-n bară destul de serios iar până la a aduce compania pe profit mai are mult de lucru. Din păcate sunt oameni în interiorul companiei care încă joacă și acționează pe principii demodate în timp ce industria se schimbă cu viteza unui Concorde.