Wizz Air este cea mai mare companie aeriană low cost din Europa Centrală și de Est. Numărul de pasageri, de aeronave și profitul companiei au crescut constant în ultimii 10 ani.
În 2016, Wizzair a concediat 20 de angajați care formaseră un sindicat. A urmat o serie de procese câștigate de angajați, dar bătălia mare e departe de a fi câștigată. Am stat de vorbă cu Mircea Constantin, liderul sindicatului, pentru a afla povestea lui și a colegilor dați afară.
Interviu cu Mircea Constantin, liderul sindicatului Aerolimits, din cadrul companiei Wizz Air:
– Mircea, te rog să îmi spui ce te-a determinat să creezi împreună cu colegii sindicatul angajaților Wizz Air?
– Au fost mai multe probleme, unele legate de planificarea turelor, de planificarea concediilor. Ce ne-a deranjat însă extrem de tare a fost neaplicarea Legii personalului navigant (223/2007), în care practic se stipulau anumite condiții și drepturi, adică se luau la cunoștință condițiile de muncă deosebite în care trebuie să ne desfășurăm activitatea – radiații cosmice, expunerea la elementele de depresurizare ale avionului pe perioade destul de lungi etc. În momentul în care a ieșit legea, în 2007, pentru a evita aplicarea ei Wizz Air s-a reorganizat în România dintr-un SRL într-o sucursală. Noi atunci nici n-am realizat ce se întâmpla, dar ulterior am pus problema, „Bun, dar cum rămâne cu Legea 223”, am întrebat noi. „Ce este cu ea?”, ni s-a răspuns. „Este legea personalului navigant“. „Păi, nu se aplică pentru voi”, „Păi de ce?”, „Pentru că avioanele sunt înregistrate în Ungaria”. S-a întins, astfel, foarte mult coarda pentru că eu personal n-aveam cum să accept treaba asta, discutăm despre o lege, nu mai discutăm despre niște doleanțe personale, voiam aplicarea unei legi care există în România. Din păcate, absolut toate căile de comunicare cu managementul fuseseră epuizate. Răspunsul managementului era unul singur – avem între 300 și 600 de candidați la poarta noastră, dacă doriți condiții mai bune, vă rugăm să accesați alte interviuri și alte companii, aici astea vor fi condițiile. Acumulându-se foarte multe frustrări, în final, s-a decis crearea sindicatului de către un grup de 20 de persoane, al cărui președinte am fost ales și am înființat sindicatul numit Aerolimit Professional în luna iulie 2014.
– Aș vrea să-mi descrii un pic condițiile de muncă de la Wizz, spuneai că aviația nu e un domeniu ușor. Câte ore munceați, cum erau organizate zborurile, ce hrană aveați asigurată pe durata zborului?
– Turele standard pe care le puteam desfășura în aviație puteau implica de la 2 până la 4 zboruri zilnice, cu o durată medie de 12 ore. În general prezența la birou se făcea cu o oră înainte de decolarea aeronavei, așadar prima plecare sau prima apariție la birou putea să fie și undeva în jurul orei 4- 4.30, dimineața. Așadar, de la ora 5 (dimineața), până la ora 5 după-amiaza, când urma aterizarea și ieșirea din duty, cam acestea erau turele standard. Problema nu ar fi fost asta, cât mai ales frecvența și alinierea acestor ture. Una este să faci o tură de 4 zboruri, cu plecare la 5 și întoarcere la 5, dar după care urmează un program normal, și alta este să ai patru astfel de zboruri consecutive, fără pauză.
CITEȘTE CONTINUAREA INTERVIULUI PE REPUBLICA.RO.
Abonează-te la BoardingPass Plus
Deții deja un abonament BoardingPass Plus?
⚠️ Acest articol este proprietatea Aviation Geek SRL (www.boardingpass.ro) și este protejat de Legea dreptului de autor și drepturilor conexe (8/1996). În lipsa unui acord scris din partea Aviation Geek SRL, preluarea informațiilor din acest articol se poate face, potrivit reglementarilor în vigoare, doar în limita a maximum 200 de caractere și precizarea sursei cu link activ! Încălcarea acestor prevederi va fi supusă procedurilor pentru intrarea în legalitate și recuperarea daunelor.