Studiu ACI: conectivitatea aeroportuară din industria aviatică

Pentru a înțelege mai bine termenul de conectivitate, ACI Europe împarte conectivitatea în 4 categorii:
– direct connectivity (acestea sunt serviciile aeriene directe disponibile de la aeroport – măsurate nu numai în ceea ce privește destinațiile, ci și în ceea ce privește frecvența)
– indirect connectivity (acest indicator măsoară numărul de locuri via care oamenii pot zbura, prin intermediul zborurilor de legătură. De exemplu, dacă există un zbor spre Amsterdam-Schiphol, Istanbul sau Dubai – numărul mare a conexiunilor disponibile pe aceste aeroporturi extinde gama de destinații disponibile de la aeroportul de origine. Conexiunile indirecte sunt ponderate în funcție de calitatea acestora, bazate pe timpul de conectare. De exemplu, un zbor de la Manchester la Johannesburg via Paris Charles de Gaulle va înregistra un scor mai mare decât o rutare alternativă prin Doha).
– airport connectivity (după cum sugerează și numele, aceasta este cel mai cuprinzător pentru conectivitatea aeroportului – luând în considerare atât conectivitate directă, cât și indirectă de la aeroportul în cauză. Conectivitatea la aeroport este definită ca suma de conectivitate directă și indirectă măsurând astfel nivelul general la care un aeroport este conectat la restul lumii, fie prin zboruri directe, fie prin conexiuni indirecte prin intermediul altor aeroporturi)
– hub connectivity – acesta este un indicator cheie pentru orice aeroport hub, cum ar fi London Heathrow, sau mai mic, cum ar fi Keflavik. În esență, acesta măsoară numărul zborurilor de legătură care este asigurat de un hub.

În 2017, conectivitatea medie a unui aeroport a crescut cu + 3,8%, reflectând creșterea semnificativă a capacității companiilor aeriene. Cele mai mari câștiguri de conectivitate au provenit de pe piața UE (+ 4,3%) – Cipru, Letonia, Lituania, Malta și Portugalia au înregistrat o creștere de două cifre. În schimb, conectivitatea din afara UE a crescut într-un ritm mult mai lent (+ 1,4%) – în principal datorită pierderilor de conectivitate în Turcia (-6%) și Norvegia (-2%), precum și câștiguri limitate în Elveția (+ 1%). Fără nicio surprindere, diferența de creștere a conectivității dintre piața UE și piețele din afara UE se reflectă în mare măsură în performanțele lor de trafic din T1 2017 (traficul de pasageri a crescut cu 7.2% și mișcările de aeronave au crescut cu 3.4% luând piața din UE per ansamblu în timp ce creșterea aeroporturilor non-UE a fost de +5.9% respectiv 1.8%).

În mod deloc surprinzător, cele mai mari creșteri ale conectivității în ultimii 10 ani au fost înregistrate în Orientul Mijlociu (+ 109,2%) – expansiunea semnificativă a transportatorilor din Golf – precum și la Asia Pacific (+ 73,6%), urmat de America Latină (+ 47,2%) și Asia – Africa (+ 45,8%). Creșterea puternică a conectivității în Asia Pacific (comparativ cu Africa și America Latină) este în mare măsură determinată de conectivitatea indirectă (+ 75,7%).

Privind în mod specific pe piața UE și performanța acesteia pe parcursul anului trecut, apar modele ușor diferite:
– Conectivitatea directă depășește conectivitatea indirectă nu numai în Europa, ci și în America de Nord. Acest lucru reflectă penetrarea LCC-urile pe piețele transatlantice.
– În mod similar, conectivitatea directă cu Africa și America Latină depășesc conectivitatea indirectă. 66 de aeroporturi europene au fost conectate mai bine cu Africa în 2017 – în principal nordul Africii, dar și în Coasta de Fildeș, Etiopia, Capul Verde, Seychelles și Africa de Sud. 19 aeroporturi europene au văzut o creștere a numărului de destinații din America Latină – în principal în Mexic, Columbia, Cuba și restul Caraibelor.
– Conexiunea directă cu Asia Pacific este abia în creștere și conectivitatea globală a regiunii este surprinzător de slabă pentru o astfel de piață emergentă. Cu toate acestea, Asia Pacific rămâne a doua cea mai mare piață externă în termeni de volum pentru piața directă a conectivității – după SUA.