Tehnologia din spatele Aquila

În data de 28 iunie 2016 a fost înregistrat primul zbor Aquila – un nou concept de avion alimentat exclusiv cu energie solară, care va purta internetul în cele mai îndepărtate părţi ale lumii şi în cele din urmă va doborî recordul pentru cel mai lung zbor al unui avion fără pilot. Aquila este un proiect dezvoltat si finantat de Facebook.

Zborul a avut loc înainte de ivirea zorilor în regiunea Yuma, Arizona. Misiunea inițială a fost de a menţine Aquila în zbor timp de 30 de minute, dar lucrurile au mers atât de bine încât echipa a decis să păstreze avionul în zbor timp de 96 minute. Au fost adunate o mulțime de date despre noul model și despre structura aeronavei, iar după doi ani de muncă asiduă eforturile au fost răsplătite.

Chiar dacă este o realizare grozavă, mai sunt încă o mulțime de amănute de pus la punct. În cele din urmă, scopul echipei este de a construi o adevărată flotă de modele Aquila care să zboare la altitudini de 60.000 ft., să comunice între ele prin tehnologia laser şi să stea în aer luni întregi.

Pentru a ajunge acolo, este nevoie de rezolvarea unor probleme dificile ce ţin de domeniul ingineriei. Iată câteva exemple:
Greutate – Aquila are o anvergură a aripilor mai mare decât a unui Boeing 737, dar trebuie să cântărească foarte puțin pentru a rămâne cât mai mult timp în aer. De aceea, corpul avionului este realizat dintr-un compozit din fibră de carbon, astfel încât totul să aibă greutatea echivalentă a unui pian.

Autonomie – Cantitatea de energie pe care Aquila o colectează de la soare în timpul zilei trebuie să fie suficientă pentru a menține toate elicele în stare de funcţionare, sarcina utilă a sistemului de comunicaţii, sistemele electronice de bord, sistemele de încălzire şi sistemele de semnalizare luminoasă atunci când este întuneric. Asta înseamnă că foloseşte aproximativ 5.000W  la altitudinea de croazieră.

Controlul – Aquila este în cea mai mare parte autoghidată, dar încă se bazează pe un echipaj la sol de aproximativ doisprezece ingineri, piloți şi tehnicieni care monitorizează şi controlează aeronava. Ei controlează aeronava prin intermediul software-ului care le permite să determine poziția, altitudinea şi viteza de zbor sau îi setează un traseu cu ajutorul GPS-ului. Decolarea şi aterizarea sunt automate, deoarece niciun pilot uman nu poate ateriza într-o locaţie exactă, precum o poate face software-ul.

Viteza – Când vedeți Aquila zburând, unul din lucrurile cele mai surprinzătoare este acela că se deplasează foarte lent. Constructorii au spus că acest lucru este deliberat. Pentru a putea utiliza energie cât mai puţină, Aquila trebuie să zboare cât mai lent posibil. La altitudini mai mari, unde aerul este rarefiat, aeronava se poate deplasa mai repede – în jur de 80 mile pe oră.

Altitudine – Pentru a decola, zbura şi ateriza, aripile şi elicele aeronavei Aquila trebuie să fie capabile să funcționeze atât la altitudini mari, unde aerul este mai rece, dar şi la altitudini mai mici, unde aerul este mai cald, caz în care aerul poate fi de zece ori mai dens. „Ne străduim să ne dăm seama cât de multă energie poate consuma şi cum o să influenţeze performanțele panoului solar şi ale dimensiunii bateriei”, a declarat unul dintre membrii echipei.

Sistemul de comunicaţii – Aquila va transporta şi  echipamentul de comunicații, care va folosi lasere pentru a transfera date, sistem de 10 de ori mai rapid decât cele deja existente. Aeronava va fi în măsură să se ghideze foarte precis pentru a transfera datele chiar şi la 11 mile distanță de o altă aeronavă similară, în timp ce se află în mișcare.

„Pe parcursul anului următor vom continua testele aeronavei Aquila cu scopul de a realiza zboruri mai lungi și sporirea capacităţii de a transporta echipamente mai grele, plus asamblarea mai multor modele de avioane. Totul face parte din misiunea noastră de a conecta lumea.  De asemenea, dorim să oferim celor 4 miliarde de oameni care nu au acces la internet acest serviciu”, a declarat un reprezentant al echipei de ingineri.