Recenzie: Fort Lauderdale – Oranjestad (Aruba) – Fort Lauderdale cu Southwest Airlines

Southwest Airlines, companie fondată în Texas, este cel mai mare operator low cost din lume. De fapt, modelul de afacere brevetat de Southwest Airlines a fost principala sursa de inspiraţie pentru aproape toţi operatorii low cost care au apărut pe piaţă mondială de-a lungul timpului.

La data redactării materialului, flota Southwest Airlines numară 751 de avioane Boeing 737, acesta fiind sigurul tip de avion din flota opratorului. Veriunile aflate în exploatare sunt Boeing 737-700 cu 143 de locuri economy, Boeing 737-800 cu 175 locuri economy şi Boeing 737-8 MAX tot cu 175 locuri economy.

La finalul lunii decembrie, am zburat cu operatorul nord-american între Fort Lauderdale şi Aruba. Ruta nu beneficiază de o concurenţă prea mare, fiind operată o dată pe zi atât de Southwest Airlines, cât şi de către jetBlue Airways. O oarecare concurenţă e generată de cursele dintre Miami şi Aruba, pe acea rută operând Amercian Airlines de trei ori pe zi, precum şi Aruba Airlines şi Surinam Airways o dată pe zi.

Am ales zborul Southwest Airlines exclusiv din considerente pe preţ întrucât nu aveam nicio experinţă anterioară cu vreunul din operatori, iar locul unde mă aflam în Florida era la o distanţă relativ egală atât faţă de aeroportul din Fort Lauderdale, cât şi faţă de cel din Miami.

Aeroportul Fort Lauderdale este poziţionat între oraşele Fort Lauderdale, Hollywood şi Dania Beach şi este mărginit la vest de Interstate 95, cea mai importantă autostradă de pe coasta de est a Statelor Unite, este mărginit la nord de Interstate 595, iar la est de U.S. Route 1. De asemenea, este deservit de câteva linii de autobuz şi de Tri-Rail, o cale ferată care face legătura între Aeroportul Miami şi oraşul Miami la sud şi oraşul Magnolia Park la nord, mergând în mare măsură în paralel cu Interstate 95 şi având staţii în toate oraşele de pe traseu. Astfel, aceesul la Aeroportul Fort Lauderdale este foarte facill la toate cele 4 terminale ale sale.

După cum spuneam, Southwest Airlines este un operator low cost şi a fost sursa de inspiraţie pentru ceilalţi operatori de acest tip din întreaga lume, însă în preţul de bază oferă servicii pentru care de multe ori operatorii legacy percep taxe suplimentare. Cu titlu de exemplu, în preţul de baza este inclus transportul a două bagaje de 50 lbs (22-23kg), iar la bord pasagerii primesc una-două pungi de snacksuri şi băuturi răcoritoare la discreţie.

Zborul Fort Lauderdale – Oranjestad

Înregistrarea pasagerilor
Southwest Airlines îşi desfăşoară activitatea din Terminalul 1, terminal unde este cel mai mare operator. Coada la ghişeele de înregistrare şi la aparatele dedicate înregistrării era aproape inexistentă, astfel că am părăsit foarte repede acea zonă a aerportului. Trebuie menţionat că Southwest Airlines oferă şi posibilitatea înregistrării pasagerilor pe pagina de internet sau prin intermediul aplicaţiei mobile, însă noi nu am reuşit să finalizam procesul pe aplicaţia de mobil, astfel că am fost direcţionaţi la ghişeele de înregistrare. Bănuiesc că era necesară colectarea unor date suplimentare din paşaport.

Zona de îmbarcare
Aeroportul Fort Lauderdale este organizat eficient, astfel că am trecut rapid de zona controlului de securitate.
Zona de îmbarcare nu e spectaculoasă, oferă o oarecare vizibilitate asupra poziţiilor de parcare, câteva magazine tipice pentru un aeroport şi câteva restaurante de tip fast food. De asemenea, în Terminalul 1 se află şi United Club Lounge, loc în care nu am intrat şi despre care nu pot spune nimic.

Îmbarcarea
Southwest Airlines nu indică pe biletul de îmbarcare locul atribuit pasagerului, iar acesta se poate aşeza pe locul pe care îl găseşte liber în avion, abordare pe care o regăseam, de exemplu, la Wizz Air la începuturile companiei. Astfel, operatorul nu oferă nici posibilitatea de a plăti pentru locul dorit.

Cu toate acestea, pe biletul de îmbarcare este tipărită o litera (A, B sau C) şi un număr (de la 1 la 60), iar îmbarcarea se realizează pe grupe. Întâi A 1-30, apoi A 31-60, apoi B 1-30 şi tot aşa. Conform unor studii, aceasta ar fi cea mai rapidă modalitate de îmbarcare, fiind mai rapidă, în medie, cu 10 minute decât modalitatea clasică utilizată de majoritatea covârşitoare a operatorilor aerieni.

Îmbarcarea s-a realizat cu ajutorul unui jetway şi mi s-a părut într-adevăr rapidă, chiar dacă nu am cronometrat şi nu am făcut vreo comparaţie cu alte zboruri. Astfel, am ajuns pe locul 22A al unui Boeing 737-700 cu înmatricularea N260WN.

Ca particularitate, deşi avionul avea deja 12 ani vechime, acesta a fost echipat recent cu split scimitar winglets. De altfel, în Statele Unite am văzut destul de multe avioane Boeing 737NG ale operatorilor nord sau sud-americani, care aveau acest tip de winglets, ceea ce dovedeşte că ele au devenit foarte populare, în ciuda unui cost destul de însemnat de achiziţie şi montaj.

Scaunul
Cum spuneam la începutul materialului, Southwest Airlines nu a optat pentru cea mai densă distribuire a scanelor, iar pentru că utilizează scaune slim, locul pus la dispoziţie este generos. Poate chiar foarte generos pentru un operator low cost. La înălţimea mea de 180cm, m-am simţit confortabil pe durata zborului de aproximativ 2 ore şi 30 minute.

Interiorul avionului nu arăta prea nou, însă nici nu părea să aibă aceeaşi vârstă cu avionul. Era în mod cert întreţinut şi nici nu am găsit acele reclame agasante pe care le regăsim în interiorul avioanelor unor operatori low cost din Europa.

Sistemul de divertisment
Avioanele Southwest Airlines nu dispun de monitoare în scaune, însă prin intermediul aplicaţiei mobile a operatorului pot fi urmărite gratuit câteva posturi de televiziune în direct, filme şi muzică. De asemenea, prin intermediul aplicaţiei poate fi urmărită poziţia zborului pe hartă şi câteva informaţii tehnice despre zbor. Ca idee, aduce pe undeva cu AirFi de la Tarom, doar că e mult mai avansat. Tot în mod gratuit pot fi folosite aplicaţiile de mesagerie iMessage și WhatsApp.

În schimbul a 8 dolari/zi pasagerii pot folosi internetul Wi-Fi, însă nu am folosit acest serviciu şi nu pot da detalii despre el. Serviciul este gratuit pentru pasagerii fideli ai companiei, pasageri care primesc în mod automat şi un loc de îmbarcare în grupul A.

Echipajul
Cu certitudine compania nu angajează cei mai arătoşi oameni pe care îi poate găsi, dar însoţitorii de zbor îşi fac treaba eficient, sunt amabili, comunicativi şi au grijă să te delecteze cu umorul tipic american chiar şi în timpul anunţurilor referitoare la situaţiile de urgenţă. Deşi recunosc că deseori nu urmăresc acele anunţuri, cei de la Southwest Airlines m-au captivat şi m-au ţinut atent.

Zborul Oranjestad – Fort Lauderdale

Întrucât zborul de întoarcere prezintă multe similitiduni cu cel de dus, în continuare voi vorbi doar despre ce le-a diferenţiat.

Aeroportul Queen Beatrix se află în Oranjestad, capitala Arubei şi este un aeroport relativ mic, cu un trafic de pasageri în jurul a 2,5 milioane pe an. Aruba se află în Marea Caraibelor, la aproximativ 30 km de coastele Venezuelei, iar din punct de vedere administrativ se află sub o formă de protectorat olandez. Cu toate acestea, influenţele olandeze sunt greu de întâlnit, mult mai prezente fiind cele hispanice.

Cel puţin jumătate din zborurile de pe acest aeroport sunt spre/dispre Statele Unite, astfel că există un fel de terminal dedicat acestor zboruri unde există facilităţi pentru US Pre Clearance (o formalitate prin care controlul de frontieră şi controlul vamal de intrare în Statele Unite se efectuează încă de pe aeroportul de plecare, astfel încât pe aerportul de destinaţie nu se mai realizează nicio formalitate). Cealaltă jumătate a zborurilor sunt spre alte locuri din Caraibe, spre state sud-americane şi foarte puţine spre Europa. Am obervat că există un zbor zilnic al KLM de la Amsterdam, care aterizează întâi în Aruba, apoi pleacă în Bonaire şi apoi pleacă înapoi spre Amsterdam. De asemenea, am observat că aproape zilnic apare câte un zbor al TUI care opreşte întâi în Curacao şi apoi în Aruba.

Procesul de înregistrare s-a desfăşurat eficient, însă nu la fel de eficient mi s-a părut şi controlul de securitate, care din cauza formatităţilor de US Pre Clearance a trebuit efectuat de două ori. După primul control de securitate trebuiau ridicate bagajele de cală (care au fost deja etichetate şi predate la înregistrare) şi predate într-un alt loc, înainte de al doilea control de securitate, efectuat de funcţionari americani.

Zborul de întorcere a fost întârziat cu aproxiativ 3 ore şi jumătate, dar am primit mesaje şi emailuri în mod constant de la companie despre întârzierea zborului. În primele mesaje întârzierea anunţată era de aproximativ 2 ore, iar ulterior a crescut treptat până la 3 ore şi jumătate. Zborul spre Fort Lauderdale trebuia operat cu un avion care venea de la Baltimore, iar din câte am văzut pe aplicaţia FlightRadar24 şi din câte ne-au spus cei din echipaj, zborul Baltimore – Oranjestad a aterizat la Orlando din cauza unor defecţiuni, de la Orlando plecând un alt avion al companiei pentru a efectua cursa.

În Statele Unite nu există niciun fel de act normativ care să oblige companiile aviatice la plata de compensaţii sau acordarea de beneficii, la fel cum e Regulamentul nr. 261/2004 în Uniunea Europeană. Cu toate acestea, pentru întârziere am primit din partea companiei vouchere în valoare de 200 dolari pentru fiecare pasager, care pot fi folosite pentru achiziţionarea altor bilete de zbor. Mai mult, am primit vouchere în valoare de 12,5 dolari pentru achiziţionarea de alimente sau băuturi din zona de îmbarcare a aeroportului, sumă care a fost suficientă pentru cumpărarea unei porţii de mâncare destul de generoasă.

Zborul de întorcere a fost operat tot cu un Boeing 737-700, înmatriculat N292WN. Nu au existat diferenţe semnificative în privinţa zborului sau a serviciilor în comparaţie cu zborul descris anterior.

Concluzii
La prima vedere, Southwest Airlines este un operator serios, pe care vă puteţi baza în cazul în care vă aflaţi în Statele Unite. Preţurile pe care le percep, de cele mai multe ori, sunt mai mici decât cele ofertate de concurenţa directă: Spirit, jetBlue, Frontier Airlines. Serviciul oferit de această companie întrece fără îndoială serviciul altor operatori low cost cu care am mai zburat de-a lungul timpului (Wizz Air, Blue Air, Pegasus Airlines, AirAsia, Tiger Air, Nok Air).

Oferirea beneficiilor pentru zborul întârziat în ciuda lipsei unei obligaţii legale mi se pare o mare dovadă de respect pentru client, lucru la care nu mă aşteptam, cu atât mai mult în condiţiile unei concurenţe teribile pe piaţa americană, concurenţa care aş fi crezut că obligă operatorii să taie orice cost şi de oriunde.

I-aş alege în viitor? Cu siguranţă! Şi nu doar pentru a folosi voucherele.

NOTĂ: Acest material nu este sponsorizat, părerile și fotografiile prezentate ne aparțin în totalitate. Preluarea parțială sau integrală a textului și/sau a imaginilor prezentate în acest articol poate fi făcută doar cu acordul în scris al BoardingPass.ro și precizarea sursei!